Am vorbit cu Alex.. Glasul imi tremura de emotie. Sa fi fost din cauza diferentei de statut? O biata deskarita lucratoare constiincioasa si retino-masochista holbata zilnic intr-un monitor de dimensiunile unui perete de proiectii de cinema in aer liber... contra unui om liber, mobil, eliberat de constrangerile impuse de deskul imobil dintr-un imobil imbulinat.
Cu vocea abia soptita am indraznit sa intreb, umila, de EL..
De minunea care ne-a dat tuturor o noua ratiune de a fi, de a respira, de a visa ca exista, undeva, pe un raft, intr-o vitrina, intr-o cutie, intr-un depozit, pe o factura, unul ca EL si pentru noi..
Am aflat din glasul lui ca fericirea exista. Ca acea dragoste care isi e siesi de ajuns nu e doar un subiect de spam sau o avertizare de neluat in seama, cum ca seful yahoo-ului se supara si ne sterge conturile...
Nu.. dragostea gadilicioasa dintre lap si om, dintre buricul degetului si tastele feciorelnice e reala, nascatoare de patimi adanci.
Nu vrem de fapt un lap ca al lui Alex, nu-i invidiem noua conditie umana, de om fara desk, vrem de fapt sa simtim ce simte el in aceste zile nebune de inceput de iubire, de fluturasi pe desktop si de melodii dragastoase in winamp.. de situri decente accesate.. de taste usor apasate..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu